Când încerc să urmăresc istoria puterii divine înapoi, spre începuturile ei, nu pornesc de la regi, scripturi sau temple. Pornesc de la oameni…
Cuvintele, mi se pare, pot supraviețui lumilor care le-au dat mai întâi putere. Trec din veac în veac ca niște monede tocite, cu chipurile aproape șterse, dar totuși…
Nu cred că această carte a început ca un argument. Mai degrabă, a început ca o rană atât de obișnuită încât, la început, nu am putut să-i dau un nume…